Alina Mardare's Art

Ca majoritatea romanilor n-am ratat o invitatie la gratar de 1 mai. Pe C.A. Rosetti in sus sau in jos oricum treceai nu puteai arunca un ac de multimea masinilor romanilor platitori de rate. Sufera romanul cate un an, an dupa an, tace si inghite in sec, plateste la rate pana bo..ste adica (pardon!) vomita dar si cand e sarbatoare stie sa se bucure de natura si de viata. Asta am facut si noi alaturi de ceilalti ieseni lipiti, de caldura verii ce se anunta, de poalele padurii. De cum coborai Ticaul si partia de schi din Sararie vedeai masinuta dupa masinuta si gratarel dupa gratarel fiecare cu ce-o avut stapanu’ chiar si numa’ c-o ceapa dar tot gratar a fost. Deh, evident ca fiecare s-a straduit de un mic sau unu mai mare, ca doara Pastele si unu mai is doar o data pe an ) Si acum: “La Munca si Nu La ‘Ntins Mana! Whooo! Ca doar nu suntem nici nomazi si nici corturari!” Si stiu ca stiti ce-nseamna sa te trezesti la patru jumate dimineata, sa-ti faci frizura si sa-ti asezi frumos dupa cap saptamanalul glob al lui Atlas. Hai ca a-nceput saptamana! Gata weekend-ul!

Cine e harnic iese la curatat zapada de pe alei. O seara magica. Ninge foarte frumos. E destul de greu pentru masini si tramvaie, mai ales ca plugurile abia au iesit iar ninsoarea nu mai conteneste…

In seara asta am iesit in oras la vernisajul expozitiei lui Leo, un coleg de breasla. Ca la orice eveniment de acest gen, daca participi cu chef de relaxare si autoinformare, ai toate sansele sa te simti bine rontaind niste saratele si degustand cate putin din licoarea “dezlegatoare de limbi” si “atatatoare de patimi” de tot soiul. In special din cele legate de conversatie. Evident fiindca un eveniment la care se priveste mult se si incheie (sau ar trebui sa se incheie asa), cu vorbitul mult. La un moment dat m-am trezit “acostata” de un venerabil domn cu ochelari trecut de juma’ de veac si de un tanar “freelancerist”  sau (cum vreti) liber profesionist in ale… masajului. Numele domnului l-am pierdut din pacate in aburii ce se ridicau dinspre rubiniul din paharul de plastic, un rubiniu pus cu prea mult zel de Leo de “trei deshte” chiar daca-i cerusem sa-mi toarne in pahar doar de un “deshtet” orizontal (cu “intaritura” pe orizontal). Ei au vorbit bine si despre istorie si despre economie. Eu sunt o diletanta in ale conversatiilor sociale (iste) dar buna ascultatoare asa ca iata concluziile aburinde de proaspete si inmiresmate (hac!-a se interpreta ca sughit-) din aceasta seara: 1. Romania sta foarte prost la capitolul istorie personala incepand cu al doilea razboi mondial; 2. Toti politicienii sunt manjiti dar asa-i meritam; 3. Romania se desertifica si la noi inca se mai defriseaza “ca in codru”; 4. Iasiul ofera unica specializare universitara de textile pielarie din tara dar fabrica de papuci si haine e la Cluj, deci sa nu se mai planga moldovenii de saracie daca nu le place sa creasca vaci si porci; 5. Astia (adeca toti politicienii manjiti pe care-i meritam) vor sa scoata studiile de doctorat de la vechimea in munca asa ca o sa dispara Doctoratul si “la o adeca”: La ce mai are nevoie tara asta de specialisti sau cercetatori?!

Deci, prin urmare, asadar si in concluzie (cum ne persifla profu’ de istorie in gimnaziu ca sa ne taie scurt aaa-urile pe care le lungeam nestiutori cand ne scotea la lectie) in aceasta seara cica m-am simtit bine la Leo fiindca am facut conversatie fara sa-mi pese de ranguri si de intrebari de genul: Cine-i opinca? si Cine-i vladica?

Cine n-a fost la deschiderea expozitiei – „WHAT THE FUCK IS FREEDOM?” by (sic!) LEONARD CURPAN – a pierdut o seara placuta de socializare + pierdut gustare & vin rubiniu. Dar nu e chiar totul pierdut, fiindca in weekend si sper ca si saptamana viitoare veti gasi lucrarile tot acolo (in galeria Tonitza de pe strada Lapusneanu), pregatite sa va explice personal titlul expozitiei

Preferata mea