Alina Mardare's Art

In seara asta am iesit in oras la vernisajul expozitiei lui Leo, un coleg de breasla. Ca la orice eveniment de acest gen, daca participi cu chef de relaxare si autoinformare, ai toate sansele sa te simti bine rontaind niste saratele si degustand cate putin din licoarea “dezlegatoare de limbi” si “atatatoare de patimi” de tot soiul. In special din cele legate de conversatie. Evident fiindca un eveniment la care se priveste mult se si incheie (sau ar trebui sa se incheie asa), cu vorbitul mult. La un moment dat m-am trezit “acostata” de un venerabil domn cu ochelari trecut de juma’ de veac si de un tanar “freelancerist”  sau (cum vreti) liber profesionist in ale… masajului. Numele domnului l-am pierdut din pacate in aburii ce se ridicau dinspre rubiniul din paharul de plastic, un rubiniu pus cu prea mult zel de Leo de “trei deshte” chiar daca-i cerusem sa-mi toarne in pahar doar de un “deshtet” orizontal (cu “intaritura” pe orizontal). Ei au vorbit bine si despre istorie si despre economie. Eu sunt o diletanta in ale conversatiilor sociale (iste) dar buna ascultatoare asa ca iata concluziile aburinde de proaspete si inmiresmate (hac!-a se interpreta ca sughit-) din aceasta seara: 1. Romania sta foarte prost la capitolul istorie personala incepand cu al doilea razboi mondial; 2. Toti politicienii sunt manjiti dar asa-i meritam; 3. Romania se desertifica si la noi inca se mai defriseaza “ca in codru”; 4. Iasiul ofera unica specializare universitara de textile pielarie din tara dar fabrica de papuci si haine e la Cluj, deci sa nu se mai planga moldovenii de saracie daca nu le place sa creasca vaci si porci; 5. Astia (adeca toti politicienii manjiti pe care-i meritam) vor sa scoata studiile de doctorat de la vechimea in munca asa ca o sa dispara Doctoratul si “la o adeca”: La ce mai are nevoie tara asta de specialisti sau cercetatori?!

Deci, prin urmare, asadar si in concluzie (cum ne persifla profu’ de istorie in gimnaziu ca sa ne taie scurt aaa-urile pe care le lungeam nestiutori cand ne scotea la lectie) in aceasta seara cica m-am simtit bine la Leo fiindca am facut conversatie fara sa-mi pese de ranguri si de intrebari de genul: Cine-i opinca? si Cine-i vladica?

Cine n-a fost la deschiderea expozitiei – „WHAT THE FUCK IS FREEDOM?” by (sic!) LEONARD CURPAN – a pierdut o seara placuta de socializare + pierdut gustare & vin rubiniu. Dar nu e chiar totul pierdut, fiindca in weekend si sper ca si saptamana viitoare veti gasi lucrarile tot acolo (in galeria Tonitza de pe strada Lapusneanu), pregatite sa va explice personal titlul expozitiei

Preferata mea

Epistola Urlatoare sau Urlatoarea ca in celebrul film cu Potter:

Iata ca a inceput si prima editie a Salonului Anual de Desen din Iasi iar daca publicul larg nu a constientizat ca i-ar fi putut simti lipsa cu siguranta ca artistii tanjeau sa-si exprime preaplinul prin intermediul unei manifestari de anvergura. Trei sali importante s-au umplut cu aceste cautari, spirituale in primul rand si de ordin tehnic pe cealalta parte. Reunind mai multe generatii si respirand, emanand microcosmic si macrocosmic, cerneala tipografica, sau tus, celule fotosensibile sau carbune, mina de grafit, creioane colorate, texturi lemnoase, metalice, diverse fibre sintetice, vegetale sau din lana, arta vorbeste catre public pana pe 31 mai a.c. in galeriile UAP-ului: Cupola (de langa Garoapa lui Manciuc), Tonitza (de pe strada Lapusneanu) si in spatiul expozitional de la parterul Moldova Mall*.

Deschiderea a fost oficiata de catre trei minti artistice importante in peisajul cultural romanesc si nu numai: dl. Ioan Truica (profesor si artist de renume), dl. Dragos Patrascu (profesor, artist si organizatorul principal al evenimentului) si nu in ultimul rand dl. Constantin Tofan (profesor, artist si presedintele UAP).

Atmosfera din timpul deschiderii a valsat ca de obicei ostaseste semanand mai degraba cu o lupta intre ceremonios si carnaval. Am de reprosat lipsa de respect, nu persoanelor care au venit din sete de cultura si au stat cu urechile ciulite si ochii atintiti spre vorbitori ci tinerilor. Tinerilor care au uitat sau n-au invatat ca o sala de expozitie este aidoma incaperii unei biserici. Locul in care si rugaciunile se spun in soapta in timpul ceremoniei sau nu. Tinerilor care nu stiu ca in aceste momente de vernisare cei care transmit mesajele catre public sunt aidoma marilor episcopi veniti sa se adreseze in egala masura cerului si pamantului. Stiu ca multi dintre ei sunt tineri artisti si tocmai de aceea ii “taxez” fiindca nu mai putem dormi asa in papuci lasandu-i pe altii sa-si arunce vorbele pe langa noi fara sa ne atinga nimic, fara sa patrunda pana la turnuletul nostru de fildes . Acest lucru era valabil in vremea discursurilor tovarasesti in slujba idealurilor impuse, varate pe gat fortat, cu linguroiul, cu secera si ciocanul.

Dar cand vine vorba de arta, cum sa fim capabili de asa comportament? Cum sa aratam atata ignoranta fiind prezenti doar cu corpul. mai multi morti decat vii, niste zombi predispusi doar la manufactura de calitate? Cine nu era direct interesat trebuia sa ramana afara la tigara si la vorba fara sa inghesuie inutil pe cei insetati de cunoastere si de ce nu de ‘piosenie artistica’. Am vazut persoane parasind discret adunarea aratand respectul cuvenit momentului atata timp cat nu-si puteau reculege/aduna gandurile conform cerintelor manifestarii. As fi preferat sala pe trei sferturi goala insa cele 10-20 de persoane care ar fi ramas sa fi captat  asa cum se cuvenea mesajul transmis!

Asadar: Copii aveti grija de spiritul vostru! Fiindca e cel mai important lucru. Chiar daca nu vreti sa-l recunostesti sau sa-l stiti va veti lovi de necesitatea lui mai tarziu.

Cu drag si cu prietenie,

Colega

 * (19 mai a.c.) expozitia Salonului de Desen a fost restransa, cuprinzand doar doua galerii pana pe 30 mai, respectiv Cupola si Tonitza; lucrarile salonului din galeria de la parterul Moldova Mall au fost mutate, in prezent acolo fiind gazduita o alta expozitie pana la sfarsitul lunii cat ar fi fost perioada alocata in mod normal salonului de desen