Alina Mardare's Art

Erotica – expozitie de grup pe strada Lapusneanu din Iasi, galeriile UAP, miercuri 18 noiembrie 2009, ora 18

In seara asta va invit pe strada Lapusneanu la vernisajul expozitiei Erotica unde expun impreuna cu colegii si profesorii mei. Va astept si va doresc o zi minunata!

…

Prima parte a vernisajului a avut loc la Galeria Cupola reprezentand deschiderea oficiala iar a doua parte la galeria de pe Lapusneanu. In orice caz, din cate stiu, ambele sali au fost deschise in timpul evenimentului iar cei intarziati fie au fost directionati catre sala in care s-a tinut ‘deschiderea  cu critica’ fie au fost invitati sa ramana sa vada creatiile de pe Lapusneanu.

Iata si impresiile proaspete legate de vernisaj… A fost multa lume si in sali si afara la o tigara acompaniind o conversatie mondena cu tot ce inseamna mondenitatea: prietenie, invidie, admiratie sau chiar “scandal”… Nu, nu s-au dat pumni fizici si nici nu s-a aruncat cu vorbe de mahala. In schimb s-au tinut discursuri serioase, as putea spune aproape academice, despre ‘eros’ si incurcaturile sau inspiratiile pe care le provoaca acesta.

Publicul iesean a fost invitat de catre organizatori sa lase falsa pudoare la o parte si sa admire creatiile artistice pe tema eroticului. Per ansamblu expozantii au apelat la obisnuita insa valoroasa metafora artistica de care s-au servit spre a insemna momente si emotii personale prin incifrare, poetizare, abstractizare si stilizare dar si de metode mai degraba ‘publicitare’ cum ar fi senzationalul si socul. Pana pe 25 noiembrie 2009, veti gasi pe simeze o multitudine de tehnici  cum ar fi sculptura, gravura, colajul, grafica in penita, desen, pictura, fotografie, prelucrari digitale si pictura digitala.

Picturile digitale mi-au placut pentru ca demonstreaza ca se pot realiza intr-un timp relativ scurt creatii care sa imite aproape perfect pe cele desavarsite in tehnici traditionale. Iar pictura digitala reprezinta o tendinta foarte larg raspandita printre artistii de pe mapamond pe cat de  mare e  si lumea virtuala care o imita pe cea reala si chiar o transcede. Cine are nevoie rapid de o creatie artistica ce concureaza perfectiunea dar care sa fie multiplicabila chiar si la infinit poate fi fericit. Mi s-ar parea interesant ca pictorii digitali sa-si creeze un ‘cod de onoare’ si sa limiteze printarile, asa cum s-a facut tacit acel ‘cod de onoare’ al gravorilor care atunci cand nu au mai avut nevoie de larga raspandire  (in scop propagandistic, de vazut exemplele din istoria artei printre care “frescele sociale” ale lui Goya) a mesajului lor au limitat numarul de imprimari realizand editii limitate.  Si e probabil ca ‘artistii digitali’ au adoptat deja acest ‘cod’ pentru creatiile ce apar pe simeze. Personal, desi de ani de zile sunt obsedata de tehnologie si implicatiile inaltei tehnologii in arta, tind sa ma razgandesc nitel, sa ma intorc si sa cred ca arta realizata traditional se aseamana cu un vin nobil cu buchet si care are istoria tuturor momentelor prin care trece creatorul. Desi costisitoare creatiile artistice traditionale sunt unice si rare… Apreciez aceste aspecte desi ma tem ca de aici inainte generatii intregi de artisti vor fi absorbite de industriile jocurilor, cele cinematografice si de mass media fiindca aceasta  e lumea in care traim si fiindca prin tehnologie am devenit un fel de “consumatori la microsecunda”. Chiar e de mirare faptul ca in mijlocul saptamanii s-a adunat atat de multa lume la vernisaj, la un pahar de vorba aromata estetic si vizual