Alina Mardare's Art

Arta si motivele ei constituie o tema constanta de meditatie pentru mine. Astazi vreau sa evidentiez cateva aspecte legate de relatia artei cu publicul sau. Asadar eu sunt artistul, voi publicul si in continuare e mesajul meu catre voi. E usor, ca la gradinita, si o spun fara a vrea sa fiu tendentioasa.

Cand am dat admitere la masterat eram atat de preocupata de legatura artist-public incat mi-am ales publicitatea ca subiect de studiu in paralel cu cercetarea manifestarilor artei contemporane. Am cautat sa fac diverse conexiuni intre cele doua domenii. Mi-am facut o parere personala, mi-am sustinut dizertatia cu brio si mi-a ajuns. La doctorat insa vreau sa fac altceva. Vreau ceva care sa ma pasioneze cel putin la fel ca tema de masterat, fara sa fiu ingradita, fara a mi se impune din exterior alta prisma, alta metoda de analiza (alt titlu… Aici lipseste o bucata buna din text fiindca se adreseaza strict specialistilor si o pastrez in jurnalul de notite pana la momentul potrivit publicarii).

Revenind la ideea relatiei dintre arta si publicul sau vreau sa amintesc iubitorilor si amatorilor de arta ca dragostea este cheia tuturor lucrurilor bune.

Ca sa ne intelegem mai bine trebuie sa fim cu totii de acord ca absolut orice fel de arta de la absolut orice nivel este comerciala.

Poate va intrebati de ce oare indraznesc sa mentionez acest lucru cand multi stiu cata arta de dragul artei exista (s-a facut si inca se mai face) si cat de multi artisti striga raspicat ca ei nu creeaza pentru a vinde.

Fiindca pana acum n-am intalnit pe nimeni care sa aiba curajul sa spuna cum fiecare viseaza in secret sa se afirme si sa-si faca acel capital de imagine de pe urma caruia sa poata trai la un moment dat.

Este unanim cunoscut faptul ca in general artistilor, desi sunt firi extrem de creative, le lipseste cu desavarsire simtul practic si capacitatea de a-si valorifica munca. Sunt unele cazuri particulare, putine la numar, cand cele doua laturi reusesc sa se imbine cu succes in caracterul unui artist. Asa ca necesitatea artistilor de a beneficia de serviciile unor impresari si manageri de arta ramane un fapt cat se poate de real. Cum la fel de reala si necesara este si prezenta unui mecena in viata artistului. Iarasi putini sunt norocosii.

Este curios felul in care societatea se grabeste sa-si lase la voia sortii si pe seama putinilor binefacatori categoria artistilor. Fara a implementa solutii care sa ofere individului creator o baza sociala, respectabila si remunerata cum are un avocat, un medic sau (de ce nu?) un functionar. Ca artisti avem nevoie de facilitati, de nise clare in societate nu doar de impozite si diverse obigatii financiare din care sa nu mai putem iesi atunci cand incercam sa scoatem capul in societate pe cont propriu.

Oamenii creativi sunt o adevarata valoare pentru ca ei pot gasi solutii diverse, neasteptate si valabile  pentru diverse probleme reale chiar daca n-ar sti sau n-ar avea puterea sa le puna singuri in practica. Le pot implementa altii, specializati.

Sper totusi sa nu ma invart inutil in jurul cozii afirmand aceste lucruri. Deocamdata ma straduiesc sa ma fac inteleasa de cat mai multa lume ca un artist si ca o persoana care considera ca are ceva de transmis. Intotdeauna exista un receptor insa conteaza mesajul si mai ales felul in care acesta este primit.

Ma intorc la ideea ca orice creatie isi are cumparatorul ei. Stim cu totii ca arta se achizitioneaza din diverse motive si ca unul dintre ele este snobismul unora de a expune o opera celebra pentru a-si demonstra in fata anturajului latura lor culturala si sensibilitatea. Cu toate acestea in spatele acestei masti se afla niste minti mercantile care s-au targuit mult inainte de a cumpara si care au cerut de la specialisti zeci si sute de asigurari ca respectiva creatie le va asigura capitalul de imagine mult dorit.

Aceasta este pe larg realitatea pietei artistice. Astfel se pierde din vedere un aspect esential la care am facut referire mai inainte si anume dragostea.

Opera de arta, creatia e bine sa o achizitionam din motive emotionale, fiindca ceva din noi vibreaza in contact cu ea. Omul are in general (si asa este bine) tendinta de a se inconjura de lucruri care ii plac. Sa cumparam arta fiindca ne place si nu neparat fiindca ne asigura capital de imagine prin brandul artistului. In felul acesta avem ocazia de a sustine generatiile tinere de artisti si sa devenim noi insine mecena. Oricare dintre noi si de pe orice scara ierarhica si sociala. De aceea continui sa spun ca fiecare opera isi are cumparatorul ei.

Sa trecem la alt aspect care imi mai ramane de amintit si la care voi face referire in mod constant de acum inainte. Etapele evolutive ale artistului se reflecta in creatia sa de-a lungul timpului. Toti am vrea sa admiram si sa detinem opera finita, prefecta insa putini inteleg importanta drumului pana la aceasta perfectiune.

La fel cum un balerin (sau un actor) are nevoie de sute de ore de exercitiu pentru a ajunge la gratia si tehnica pe care le exprima in spectacol, artistul vizual (sau plasticianul, dupa denumirea veche) exerseaza la randul sau necontenit pentru a transmite prin creatie mesajul dorit. Diferenta este ca artistul vizual pastreaza cortina ridicata in permanenta, aducand din atelier  in fata publicului incercarile.

Asa ca e necesar sa vizitam mai des expozitiile mai ales cele organizate de generatiile tinere pentru ca la un moment dat vom reusi sa sesizam traseul de rafinare al tehnicilor artistice si al continutului conceptual. Depindem in mare masura de procesul de maturizare ca persoane pentru a performa in absolut orice domeniu.

Cand vrem sa achizitionam o lucrare de arta trebuie sa ne lamurim de ce ne place avand in vedere si raportul dintre tehnica aplicata si continutul (mesajul) conceptual. In afara tuturor motivatiilor personale (il cunoastem pe artist, ne place de el, e prietenul unui prieten, nu-l cunoastem dar vrem sa detinem ceva care ne place  etc).

Despre tehnica si continutul conceptual vreau sa amintesc cu alte ocazii pentru ca sunt destule de lamurit si sper ca mesajele mele sa constituie o lectura placuta, relaxanta. Deocamdata va multumesc pentru atentie si va invit sa reveniti pe blog chiar daca imi public ideile si creatiile mai rar. Important este ca voi avea mereu ceva de transmis si voi veti avea ceva bun de primit atata timp cat sunteti aici. Asa ca aveti grija sa traiti sanatos, sa ganditi pozitiv si sa va inconjurati de lucrurile care va emotioneaza intr-un mod placut, constructiv. Pe data viitoare

Salonul ARTIS 2010 de la Galeriile World Trade Center din Iasi. Din pacate doar o fotografie cu afisul de la intrare si una cu lucrarile mele. De la vernisaj nu am fotografii fiindca pe doisprezece octombrie eram inca la culesul viei .