Alina Mardare's Art

Ca majoritatea romanilor n-am ratat o invitatie la gratar de 1 mai. Pe C.A. Rosetti in sus sau in jos oricum treceai nu puteai arunca un ac de multimea masinilor romanilor platitori de rate. Sufera romanul cate un an, an dupa an, tace si inghite in sec, plateste la rate pana bo..ste adica (pardon!) vomita dar si cand e sarbatoare stie sa se bucure de natura si de viata. Asta am facut si noi alaturi de ceilalti ieseni lipiti, de caldura verii ce se anunta, de poalele padurii. De cum coborai Ticaul si partia de schi din Sararie vedeai masinuta dupa masinuta si gratarel dupa gratarel fiecare cu ce-o avut stapanu’ chiar si numa’ c-o ceapa dar tot gratar a fost. Deh, evident ca fiecare s-a straduit de un mic sau unu mai mare, ca doara Pastele si unu mai is doar o data pe an ) Si acum: “La Munca si Nu La ‘Ntins Mana! Whooo! Ca doar nu suntem nici nomazi si nici corturari!” Si stiu ca stiti ce-nseamna sa te trezesti la patru jumate dimineata, sa-ti faci frizura si sa-ti asezi frumos dupa cap saptamanalul glob al lui Atlas. Hai ca a-nceput saptamana! Gata weekend-ul!

Astazi am participat la conferinta “Beyond New Institutionalism” sustinuta de domnul Marius Babias care este critic de arta, curator, teoretician si in prezent manageriaza Neue Berliner Kunstverein (N.B.K.) din Berlin. Manifestarea a avut loc cu sprijinul Facultatii de Arta, Decorativa si Design din Iasi, prin organizarea lectorului universitar doctor Cristian Nae. Conferinta a avut loc in cadrul cursului “Politici ale identitatii in arta est-europeana dupa 1989”.

Domnul Marius Babias este un roman care s-a format in Germania si care a reusit sa se afirme in lumea artistica academica de peste hotare in mare masura multumita faptului ca a plecat de timpuriu din tara.

Dupa spusele domnului director al N.B.K, desi nu s-ar crede, arta contemporana (aici ne referim la arta netraditionala in termeni simplificati, sau arta postmoderna care consta in principal in proiecte conceptuale, performance-uri, instalatii, montaje video, fotografice etc) se lupta si peste hotare, ca si la noi in tara, cu barierele institutionale si prejudecatile. In schimb beneficiaza totusi de o piata de desfacere si de colectionari interesati de artistii cunoscuti.

S-a prezentat un scurt dar consistent istoric al show-urilor gazduite de N.B.K. si la final s-a discutat succint pe marginea unui proiect de succes al domnului Marius Babias, proiectul de curatoriat al Pavilionului Român de la Bienala de la Venetia din 2005.

Dintre artistii care au fost evidentiati in prezentarea domnului Babias am retinut: John Miller, John Giorno, Ciprian Muresan, Monica Bonvincini, Kathe Kruse, Thomas Hirschhorn, Eduard Constantin, Andreas Slominski, Hans Haacke si, nu in cele din urma, creatorul “Second life” Jan Northoff. Desigur ca au mai fost prezentati multi alti artisti contemporani care sunt doriti si sustinuti pe piata de arta contemporana in mediul careia isi exercita profesia si domnul Marius Babias.

Mai jos puteti vedea cateva instantanee preluate in timpul conferintei.

Rasismul este o boala frecventa

care roade si a ros mocnit societatile umane din toate timpurile. De fapt nici macar nu vreau sa ma refer exclusiv la rasism. Ma gandesc mai degraba la firava balanta dintre dreptate si nedreptate, dintre gandurile “Sunt indreptatit sa” si “Cine se crede de face asa? Doar si eu am dorintele, nazuintele, puterile si slabiciunile mele”. Ar fi bine sa renuntati la ideea ca veti gasi aici parerea unui psiholog experimentat sau a unui filosof erudit. Am de gand sa exprim in cuvinte, cu exemple, trairi personale care prin coincidenta s-ar putea asemana si cu ceea ce simtiti voi, cei de cealalta parte a realitatii. Doar fiecare dintre noi isi traieste propria realitate, nu? Si depinde de la om la om cum si-o interpreteaza sau cum si-o creeaza.

Desi am mers mai departe cu gandurile, privind imaginar ca sub o lupa intreaga omenire (ca la Discovery), cu existenta ei peste timpuri , incep cu o istorioara scurta si recenta. Un om de cultura, cu o anumita insemnatate in contextul sau, a lansat cu fast o (de)scriere personala despre diverse personalitati de renume intr-un anumit domeniu. A scris pe scurt despre minti luminate care s-au stins, lasand faptele sa vorbeasca in locul lor, si despre minti luminate ce tocmai concep acele fapte prin care poate vor lumina candva pe altii. Ma exprim asa de “global’ fiindca este vorba despre un personaj contemporan si fiindca vreau sa evit orice fel de publicitate. E interesant sa vezi cum se transforma un om atunci “cand se umfla orzul in el”. Fara sa vreau am fost martora la un moment extrem de jenant pentru omul de cultura. Un tanar vlastar care se afla mentionat in cartea lui a mers la acesta sa ceara un autograf si a primit un raspuns rapid: “Nu pot draga acuma, ca sunt ocupat!”. Foarte urat sa vezi pe cineva atat de impresionat de propria-i realitate (tapisata cu interviuri TV, saluturi cu oameni importanti si sute de zambete “de complezenta”) ignorand un altul care se apropie cu sinceritate intr-o clipa cautata. Ca in filme trebuia sa vina ingerul cel bun si sa opreasca timpul in loc, ramanand animati doar cel cu cererea si cel cu respingerea. Atunci poate ca ar fi fost foarte clar ca cinci secunde dintr-o ora de celebritate reprezinta foarte putin si sunt de ajuns pentru a oferi un autograf cuiva pe care il inspiri sau te pretuieste. Sper sa nu patesc la fel intr-o zi, de oricare parte m-as afla, deoarece gestul acela a creat insuportabile ecouri asurzitoare in mine, ca un tipat intr-o cariera de piatra.

In mod normal toti oamenii sunt egali in fata mortii, pana si Dumnezeu s-a facut egal cu oamenii intr-o singura clipa de moarte. Nu conteaza cine esti, de unde esti, cum esti si in ce crezi. In fata mortii esti la fel de egal cu orice alt om din univers. Sa-i luam in calcul si pe cei din spatiu care repara sau supravegheaza robotii care pleaca pe Marte. Ha!

Totusi, daca cineva de pe pamant s-ar face stapan pe moarte ce ne-am face? Oare n-ar trebui sa schimbam putin Carta Drepturilor Omului? Daca deja exista cineva, sau mai multi care (prin putere financiara sau influenta) sa aiba motive intemeiate sa considere ca moartea se poate stapani? Clar, ONU trebuie sa completeze Carta Drepturilor Omului! Idealul egalitatii intre oameni trebuie sa ramana neatins. Si este necesar sa o stie si cei care guverneaza lumea. Pentru a incheia cat mai scurt si mai brutal irosirea timpului mai scriu asa: Nu sunt de acord cu implantarea cipului in corpul uman si nici nu pot accepta dreptul de viata si de moarte a unui om asupra altui om. Cum ramane cu liberul arbitru? In momentul in care intervii in destinul cuiva devii responsabil vesnic pentru acel destin. Si mai mult esti responsabil de amputarea a nestiute fapte bune ce s-ar fi putut intampla. De aceea trebuie sa faci vesnic bine pentru a le rascumpara si pentru a readuce ordinea in univers.