Alina Mardare's Art

Paris un nou spatiu de lucru pentru 2011. In mod neasteptat am ajuns in Paris si fiindca sederea mea aici e limitata in timp, profit cat pot consumand cat mai multe imagini, cat mai multe senzatii, cat mai multa valoare, ca un adevarat “gurmand de metropole”… Fur putin timp de stat pe net ca sa ma laud ca sunt aici desi ma gandesc ca nu-i asa mare lucru, mai ales ca altii l-au mai vazut deja de mii de ori. Sper insa ca va inspir pe voi cei care inca n-ati reusit sa-l vedeti decat la televizor sau in poze. La fel cum eram si eu acum o luna cand am intrat in galeria de la Moldova Mall si vazand fotografiile expuse acolo mi-am dorit cu toata fiinta sa-mi fac impresiile unice si personale in aceasta capitala, pe viu. Cuvintele cheie pentru aceasta luna: muzeu, galerii, arta, arta contemporana, Brancusi, galerii, galerii, grafica, muzeu, muzeu… muzeu…

In seara asta am iesit in oras la vernisajul expozitiei lui Leo, un coleg de breasla. Ca la orice eveniment de acest gen, daca participi cu chef de relaxare si autoinformare, ai toate sansele sa te simti bine rontaind niste saratele si degustand cate putin din licoarea “dezlegatoare de limbi” si “atatatoare de patimi” de tot soiul. In special din cele legate de conversatie. Evident fiindca un eveniment la care se priveste mult se si incheie (sau ar trebui sa se incheie asa), cu vorbitul mult. La un moment dat m-am trezit “acostata” de un venerabil domn cu ochelari trecut de juma’ de veac si de un tanar “freelancerist”  sau (cum vreti) liber profesionist in ale… masajului. Numele domnului l-am pierdut din pacate in aburii ce se ridicau dinspre rubiniul din paharul de plastic, un rubiniu pus cu prea mult zel de Leo de “trei deshte” chiar daca-i cerusem sa-mi toarne in pahar doar de un “deshtet” orizontal (cu “intaritura” pe orizontal). Ei au vorbit bine si despre istorie si despre economie. Eu sunt o diletanta in ale conversatiilor sociale (iste) dar buna ascultatoare asa ca iata concluziile aburinde de proaspete si inmiresmate (hac!-a se interpreta ca sughit-) din aceasta seara: 1. Romania sta foarte prost la capitolul istorie personala incepand cu al doilea razboi mondial; 2. Toti politicienii sunt manjiti dar asa-i meritam; 3. Romania se desertifica si la noi inca se mai defriseaza “ca in codru”; 4. Iasiul ofera unica specializare universitara de textile pielarie din tara dar fabrica de papuci si haine e la Cluj, deci sa nu se mai planga moldovenii de saracie daca nu le place sa creasca vaci si porci; 5. Astia (adeca toti politicienii manjiti pe care-i meritam) vor sa scoata studiile de doctorat de la vechimea in munca asa ca o sa dispara Doctoratul si “la o adeca”: La ce mai are nevoie tara asta de specialisti sau cercetatori?!

Deci, prin urmare, asadar si in concluzie (cum ne persifla profu’ de istorie in gimnaziu ca sa ne taie scurt aaa-urile pe care le lungeam nestiutori cand ne scotea la lectie) in aceasta seara cica m-am simtit bine la Leo fiindca am facut conversatie fara sa-mi pese de ranguri si de intrebari de genul: Cine-i opinca? si Cine-i vladica?

Cine n-a fost la deschiderea expozitiei – „WHAT THE FUCK IS FREEDOM?” by (sic!) LEONARD CURPAN – a pierdut o seara placuta de socializare + pierdut gustare & vin rubiniu. Dar nu e chiar totul pierdut, fiindca in weekend si sper ca si saptamana viitoare veti gasi lucrarile tot acolo (in galeria Tonitza de pe strada Lapusneanu), pregatite sa va explice personal titlul expozitiei

Preferata mea

Editia a III-a 2010 a Salonului National de Arta Plastica “Atitudini Contemporane”, in organizarea curatorului Dan Tudor Truica, a debutat pe 11 august la Curtea de Arges, in incinta Casei de Cultura “George Toparceanu”. Mai multe detalii pe site-ul evenimentului truicart.ning.com

Am trimis o pictura in ulei, pe panza, pictura fiind noua mea slabiciune dupa terminarea studiilor in materie de grafica si abandonul unui job extrem de bine platit in grafica publicitara pe post de art director. N-am renuntat insa total la grafica. Tot luna aceasta am trimis si trei xilogravuri in Japonia la Kyoto pentru editia 2011 a KIWA (Kyoto International Woodprint Association). De fapt chiar in recenta mea pictura se simte formatia de grafician si nu ma dezic de invatatura primita de la mentorii mei. Trei oameni din lumea graficii care, in ciuda tuturor disputelor, comentariilor si a altor mici conflicte altminteri firesti in lumea artistica, imi sunt dragi si ii voi pretui enorm pana voi intra in mormant: Dragos Patrascu, Atena Simionescu si Ioan Truica.

Soare deasupra stramosilor mei, ulei pe panza, 40×30 cm