Alina Mardare's Art

Pasari spre inalt /Furtuna nu le doboara/Si Gandurile-mi cad/In picurii de vara

A.-P. M.

* Primul articol de toamna dar cu un poem de vara

Editia a III-a 2010 a Salonului National de Arta Plastica “Atitudini Contemporane”, in organizarea curatorului Dan Tudor Truica, a debutat pe 11 august la Curtea de Arges, in incinta Casei de Cultura “George Toparceanu”. Mai multe detalii pe site-ul evenimentului truicart.ning.com

Am trimis o pictura in ulei, pe panza, pictura fiind noua mea slabiciune dupa terminarea studiilor in materie de grafica si abandonul unui job extrem de bine platit in grafica publicitara pe post de art director. N-am renuntat insa total la grafica. Tot luna aceasta am trimis si trei xilogravuri in Japonia la Kyoto pentru editia 2011 a KIWA (Kyoto International Woodprint Association). De fapt chiar in recenta mea pictura se simte formatia de grafician si nu ma dezic de invatatura primita de la mentorii mei. Trei oameni din lumea graficii care, in ciuda tuturor disputelor, comentariilor si a altor mici conflicte altminteri firesti in lumea artistica, imi sunt dragi si ii voi pretui enorm pana voi intra in mormant: Dragos Patrascu, Atena Simionescu si Ioan Truica.

Soare deasupra stramosilor mei, ulei pe panza, 40×30 cm

Manastirea de la Bujoreni este un asezamant monahicesc din padurile Vasluiului, readus la viata relativ  recent in perioada de dupa ‘89, asa cum s-a intamplat cu multe astfel de asezari spirituale pustiite anterior din ordinul capilor comunisti atei.

Acest lacas ortodox isi intampina credinciosii cu mare fast cu portile si mesele deschise in fiecare an, de doua ori (din cate stiu eu) cu ocazia hramurilor inchinate Maicii Domnului, de Izvorul Tamaduirii si de Adormirea Maicii Domnului.

Aici vin credinciosi din toate colturile tarii si chiar de peste hotare pentru a gasi alinare prin rugaciunile adresate Fecioarei Maria la icoana facatoare de minuni. Aceasta icoana are o veritabila poveste de miracol dumnezeiesc si  atesta totodata vechimea asezamantului dar si obiceiuri traditionale romanesti legate de oierit si transhumanta.

In fiecare an in aceste zile de sarbatoare biserica manastirii gazduieste si alte odoare de mare pret cum ar fi Sfinte Moaste de Mucenici si Cuviosi. Anul trecut ne-am inchinat la Moastele Sfintei Chiriachi iar anul acesta la Sfinte Moaste din Pustia Egiptului.

Aceste zile de sarbatoare aduna sute si poate chiar mii de pelerini incat micuta curte interioara a manastirii devine neincapatoare. Un mic rai in care stai pe iarba printre flori si fantani arteziene, pe patura sau poate chiar pe un scaunel rabatabil, daca ti-ai adus de acasa, si asculti cu inima deschisa slujba si cuvintele de invatatura rostite de blanzii pastori la microfon, pentru a putea fi auzite de oriunde. Chiar si de la bucatarie sau de pe colina (din coasta bisericii) cu paunii, fazanii si porumbeii care fac deliciul copiilor si parintilor care ii viziteaza. Poti chiar sa si dormi sub cerul liber, daca vrei, cum am facut si noi anul acesta fiindca a fost frumos si cald, desi podurile sunt echipate cu tot ce trebuie pentru odihna pelerinilor. Mens sana in corpore sano sau cu alte cuvinte Un spirit sanatos intr-un corp sanatos, iata un dicton care mi se pare mie bine integrat in aceasta casa a credintei ortodoxe.

Poppies

Imi era dor sa mai creionez si cate o natura moarta… Naturi moarte si totusi vii prin starile si mesajele pe care le transmit intr-un mod unic pentru fiecare privitor…

“Stari” – acuarela, hartie canson, A3

Ilustratii pentru un roman de dragoste intitulat Orasul Cu Un Singur Locuitor scris de Mircea D. Stroe. Mai multe despre autor si despre lansarea cartii aici.

Oradea, orasul in care te molipsesti cu dragoste si sanatate

Bine, bine dar care sunt ale tale? E intrebarea pe care mi-o pun prietenii cand le povestesc despre Salonul de Desen de la Iasi si despre faptul ca si eu am fost invitata sa expun. Fiindca majoritatea celor care mi-au pus intrebarea nu locuiesc in Iasi iar unii nici macar in tara m-am hotarat sa public cateva poze din expozitie cu lucrarile mele in principal ca sa vada lumea care sunt. Fiindca desi, ca toate femeile am ‘gura mare’, nu ma prea pricep sa explic. Asa ca mai elocventa e o imagine decat miile de cuvinte pe care as putea sa le insir. Vreau sa mai mentionez ca printre expozantii prezenti in cele trei sali s-au numarat nume sonore si nu ma pot abtine sa rostesc cel putin doua care doar cand ma gandesc imi provoaca emotie: dl. Dan Hatmanu si d-na Mariana Stratulat. Marturisesc insa ca mi-a lipsit un nume, mare din punctul meu de vedere, Sergiu Grapa. Sau n-am privit eu cu atentie lucrarile colegilor. Dar pot sa spun ca mi-a taiat respiratia ultima lui lucrare pe care am vazut-o la Atelier 35 din primavara aceasta, si il rog sa ma ierte daca nu mai stiu cum se numeste dar voi incerca sa o descriu cam asa: cea cu femeia-robot-mutant, cea mai recenta pentru anul  2010. Eu as fi furat-o din expozitia Atelier 35 ca sa poata fi prezenta la acest salon. Dar, in fine, n-am constientizat gandul acesta pana acum ci doar am simtit ca mai lipseste ceva. Mentionarea acestor nume de artisti e pur subiectiva, nu tai eu si spanzur in ale criticii artistice, dar spun ce-mi place. Fiindca am acest drept.

Si in cele din urma iata si lucrarelele mele pe care le stiti oricum, dar daca nu sunteti in Iasi, luna aceasta… (si e singura scuza pe care pot sa o accept in schimbul vizitarii expozitiei si de catre voi) iata ca vi le arat in poze pe simeze… Desi, repet, mai bine veniti la Moldova Mall* din Iasi la galeria de la parter si o sa vedeti mai multe lucrari si mai interesante. Aaaa, sa nu indrazniti cu comparatiile si criticile inutile fiindca imi iubesc desenele de parca ar fi proprii mei copilasi! Dar apreciez observatiile obiective si constructive ca si curajul, sinceritatea si nepartinirea. Va iubesc :* 

 * (19 mai a.c.) expozitia Salonului de Desen a fost restransa, cuprinzand doar doua galerii pana pe 30 mai, respectiv Cupola si Tonitza; lucrarile salonului din galeria de la parterul Moldova Mall au fost mutate, in prezent acolo fiind gazduita o alta expozitie pana la sfarsitul lunii cat ar fi fost perioada alocata in mod normal salonului de desen

Epistola Urlatoare sau Urlatoarea ca in celebrul film cu Potter:

Iata ca a inceput si prima editie a Salonului Anual de Desen din Iasi iar daca publicul larg nu a constientizat ca i-ar fi putut simti lipsa cu siguranta ca artistii tanjeau sa-si exprime preaplinul prin intermediul unei manifestari de anvergura. Trei sali importante s-au umplut cu aceste cautari, spirituale in primul rand si de ordin tehnic pe cealalta parte. Reunind mai multe generatii si respirand, emanand microcosmic si macrocosmic, cerneala tipografica, sau tus, celule fotosensibile sau carbune, mina de grafit, creioane colorate, texturi lemnoase, metalice, diverse fibre sintetice, vegetale sau din lana, arta vorbeste catre public pana pe 31 mai a.c. in galeriile UAP-ului: Cupola (de langa Garoapa lui Manciuc), Tonitza (de pe strada Lapusneanu) si in spatiul expozitional de la parterul Moldova Mall*.

Deschiderea a fost oficiata de catre trei minti artistice importante in peisajul cultural romanesc si nu numai: dl. Ioan Truica (profesor si artist de renume), dl. Dragos Patrascu (profesor, artist si organizatorul principal al evenimentului) si nu in ultimul rand dl. Constantin Tofan (profesor, artist si presedintele UAP).

Atmosfera din timpul deschiderii a valsat ca de obicei ostaseste semanand mai degraba cu o lupta intre ceremonios si carnaval. Am de reprosat lipsa de respect, nu persoanelor care au venit din sete de cultura si au stat cu urechile ciulite si ochii atintiti spre vorbitori ci tinerilor. Tinerilor care au uitat sau n-au invatat ca o sala de expozitie este aidoma incaperii unei biserici. Locul in care si rugaciunile se spun in soapta in timpul ceremoniei sau nu. Tinerilor care nu stiu ca in aceste momente de vernisare cei care transmit mesajele catre public sunt aidoma marilor episcopi veniti sa se adreseze in egala masura cerului si pamantului. Stiu ca multi dintre ei sunt tineri artisti si tocmai de aceea ii “taxez” fiindca nu mai putem dormi asa in papuci lasandu-i pe altii sa-si arunce vorbele pe langa noi fara sa ne atinga nimic, fara sa patrunda pana la turnuletul nostru de fildes . Acest lucru era valabil in vremea discursurilor tovarasesti in slujba idealurilor impuse, varate pe gat fortat, cu linguroiul, cu secera si ciocanul.

Dar cand vine vorba de arta, cum sa fim capabili de asa comportament? Cum sa aratam atata ignoranta fiind prezenti doar cu corpul. mai multi morti decat vii, niste zombi predispusi doar la manufactura de calitate? Cine nu era direct interesat trebuia sa ramana afara la tigara si la vorba fara sa inghesuie inutil pe cei insetati de cunoastere si de ce nu de ‘piosenie artistica’. Am vazut persoane parasind discret adunarea aratand respectul cuvenit momentului atata timp cat nu-si puteau reculege/aduna gandurile conform cerintelor manifestarii. As fi preferat sala pe trei sferturi goala insa cele 10-20 de persoane care ar fi ramas sa fi captat  asa cum se cuvenea mesajul transmis!

Asadar: Copii aveti grija de spiritul vostru! Fiindca e cel mai important lucru. Chiar daca nu vreti sa-l recunostesti sau sa-l stiti va veti lovi de necesitatea lui mai tarziu.

Cu drag si cu prietenie,

Colega

 * (19 mai a.c.) expozitia Salonului de Desen a fost restransa, cuprinzand doar doua galerii pana pe 30 mai, respectiv Cupola si Tonitza; lucrarile salonului din galeria de la parterul Moldova Mall au fost mutate, in prezent acolo fiind gazduita o alta expozitie pana la sfarsitul lunii cat ar fi fost perioada alocata in mod normal salonului de desen